Regulile acțiunilor tactice de marcaj la supraveghere și de închidere a pătrunderii adversarului cu mingea

Regulile acțiunilor tactice de marcaj la supraveghere și de închidere a pătrunderii adversarului cu mingea (prof. Rudi Prisacaru, UNEFS Bucuresti, 10/06/2015)

Introducere

Analiza jocului de handbal implică multiple problematici. Una dintre ele se situează la nivelul dimensiunii spațiu/timp (Prisăcaru, I., R., 2010, p. 37). In atac, jucătorii trebuie sa găsească soluții individuale, relaționale și colective intr-un spațiu relativ restrâns, in mișcare continuă, intr-un timp prestabilit și relativ scurt. De manieră dialectică, apărarea trebuie sa pună in practică „obstacole” in scopul de a perturba atacanții și de a recupera mingea prin intermediul unei  ocupări  optimale  a  spațiului  de  joc  și  o  diminuare  a  timpului  constrâns  alocat adversarilor.

In acest cadru, mai multe mijloace („obstacole”) de apărare pot fi identificate in literatura de specialitate.  Ghermănescu,  I.,K.,  si  colab.  (1983,  p.117-126)  enunță  “diferitele  calități  și cerințe  care  se  dovedesc  a  fi  cele  mai  importante  pentru  jucători  in  rezolvarea  tuturor sarcinilor de apărare” : calități mentale și fizice, procedee tehnico-tactice, principii ale jocului individual și colectiv. Printre acestea, acțiunile tactice individuale sunt abordate ca fiind„ modalitățile cele mai convenabile de folosire a procedeelor tehnice specifice de apărare”. Marcajul de supraveghere și închiderea pătrunderii spre poarta sunt doua dintre acțiunile tactice individuale enumerate și aprofundate cu deosebit interes de către acest autor. Bota, I., si Bota, M., (1987, p.124) fac de asemenea referința la aceste acțiuni tactice individuale in perspectiva cerințelor metodice necesare pentru realizarea jocului de apărare. Regulile deseori citate de Ghermănescu,  I.,  K.,  si  colab.  (1983) sunt  „plasarea pe bratul  de aruncare” si „plasamentul pe direcția de deplasare a adversarului”. In același sens, Sotiriu, R., (1998, p.82)  amintește  de  „acoperirea  brațului  de  aruncare”  si  ‚folosirea  corpului  in  atacarea jucătorului aflat in posesia mingii” ca fiind procedee adecvate situaților tactice.

Costantini, D., (2004, p.86) evoca principii generale de apărare pentru a evidenția comportamente fundamentale, acțiuni cunoscute și propuse in scopul realizării unui veritabil act defensiv. Printre aceste fundamente este subliniat rolul apărătorilor de pe postul nr. 2 și importanta luării in considerare a poziționării pivotului pentru a adapta intervențiile acestora. Cu privire la cei doi apărători centrali, in contextul unei apărări de tip 6-0, aceștia sunt îndrumați sa adauge o colaborare / complementaritate reciproca in relația lor de funcționare cu apărătorul nr. 2. (Costantini, D., 2004, p.78).

Bayer, C., (1993, p.130-138) se refera la formele sistemului de apărare întrebuințat, la plasamentul inițial, la repartizarea rolurilor in organizarea colectiva și la determinările relaționale dintre jucători (mișcarea de translație, alinierea, nealinierea, schimbul de oameni in apărare, alunecarea) ca diverse mijloace ce pot fi utilizate in apărare. Pentru realizarea acțiunilor tactice adaptate, relațiile dintre jucători impun respectarea anumitor reguli de funcționare precum : îndepărtarea / excentrarea adversarului cu mingea, interzicerea jocului in spatele apărătorilor, aglomerarea pe partea poziționării mingii, ajutorul reciproc, înlănțuirea acțiunilor tactice (Bayer, C., 1993, p. 127-130).

Vizualizeaza intreaga lucrare: Regulile acțiunilor tactice de marcaj la supraveghere și de închidere a pătrunderii adversarului cu mingea