PRECIZĂRI ALE FEDERAȚIEI ROMÂNE DE HANDBAL CU PRIVIRE LA IMPUNEREA TALIEI

PRECIZĂRI ALE FEDERAȚIEI ROMÂNE DE HANDBAL CU PRIVIRE LA IMPUNEREA TALIEI ÎN CAZUL ECHIPELOR DE JUNIORI PARTICIPANTE ÎN COMPETIȚIILE NAȚIONALE FRH

În ultima perioadă de timp, pe rețelele de socializare, dar și în media românească, au apărut opinii și controverse legate de taliile impuse cu ocazia participării echipelor de juniori/junioare în competițiile naționale ale Federației Române de Handbal. Este motivul pentru care  vom încerca să aducem lămuriri în această problemă care, privită din unghiuri diferite, are și rezultate diferite.

Pentru a înțelege mai bine despre ce este vorba, trebuie să pornim de la baza conceptului de talie, a selecției viitorilor sportivi practicanți ai jocului de handbal și să clarificăm ce sunt acestea.

În procesul de muncă al unui antrenor, selecția este activitatea care nu atrage rezultate concrete, în sensul că, atâta timp cât nu se vede și nu se evidențiază imediat, nu constituie argument de motivație. Cu toate acestea, poate fi cea mai importantă perioadă din lungul proces de formare al unui sportiv.

Ce este, de fapt, selecția? Un proces organizat și repetat de depistare timpurie a posibilităților înnăscute a copilului, juniorului, cu ajutorul unui sistem complex de criterii medicale, biologice, psihosociologice și motrice, pentru practicarea și specializarea lui ulterioară într-o disciplină sau probă sportivă.

Selecția medico-sportivă și identificarea talentelor începe prin observarea și aplicarea următoarelor criterii:

• Sanogenetice: starea de sănătate
• Parametri antropometrici: talie, greutate, compoziție corporală, lungimea anumitor segmente corporale etc;
• Parametri funcționali: parametrii cardio-vasculari, neuro-motorii, psihologici etc;
• Capacitate de efort (aerobă, anaerobă) => calitățile biomotrice.

Selecția nu este o operație unică, efectuată odată pentru totdeauna, ci un proces evolutiv, continuu si dinamic, strâns legat de creșterea și dezvoltarea somato-funcțională și motrică a copilului si adolescentului.

Vorbind de parametrii antropometrici și criteriile somatice, ne îndreptăm atenția spre taliile sportivelor – motivul recent al dezbaterilor din presă -  deoarece aceste criterii stabilesc parametrii care favorizează obținerea performanțelor în handbal, precum și nivelul de dezvoltare fizică generală.

Talia (înălțimea corpului) – este o cerință impusă la selecția și participarea la competiții în majoritatea sporturilor de echipă, argumentând cu doar câteva exemple:

Rugby - Strategia naţională de selecţie  a jucătorilor de rugby

I. Selectia initiala

II Model biologic al sportivului de performanta:
1.     TALIA

Volei - PRECIZĂRI PRIVIND  CONDIŢIILE  DE  PARTICIPARE  ÎN  CAMPIONATELE   NAŢIONALE EDIŢIA 2016-2017

Condiții de talie:

• Juniori masculin – obligatoriu în teren un jucător  de 193 cm (talia sportivilor mai tineri de 1999 este cea corespunzătoare nivelului de la care provin)
• Juniori feminin - obligatoriu în teren o jucătoare de 180 cm (talia sportivelor mai tinere de 2000 este cea corespunzătoare nivelului de la care provin)

În ceea ce privește Federația Română de Handbal, cerințele acesteia pentru echipele de junioare unde se impune talia, respectiv junioare II și junioare III, acestea sunt:

Pe înțelesul tuturor: într-un joc de handbal de junioare II, echipele sunt obligate să folosească sportive cu valorile redate în tabelul de mai sus, respectiv un portar de 173 cm timp de 25 de minute și două jucătoare de câmp de 175 cm cu participare de 25 minute fiecare. Dacă echipa deține (sau nu deține) sportive conform descrierii mai sus, se pot folosi acele talii speciale care constituie alte avantaje, respectiv o sportivă stângace este asimilată cu două sportive de talie de 175 cm. Cum, de altfel, și un portar de 178 cm este considerat cu dublă talie. Tot de dublă talie beneficiază și sportiva înaltă de 180 cm.

Pentru echipele de junioare III se impun condiții mai mici de talie, redate în tabel, pe același principiu de regulament. În cazul junioarelor I, talia a fost scoasă, deoarece s-a dovedit că așteptările de creștere în cazul lor sunt aproape inexistente, iar pentru pasul spre înalta performanță selecția devine una impusă de necesitatea echipelor de senioare pe posturile de joc.

După cum se poate observa, modul de desfășurare nu îngrădește posibilitatea de participare la joc a sportivilor de talie mică în niciun fel, deoarece pe cele șapte posturi din jocul de handbal, vorbim de timpi efectivi de ocupare de către sportivii de talie într-o măsură foarte mică: un portar timp de 25 minute și câte un jucător de câmp timp de 25 x 2 minute. Cu alte cuvinte, alte cinci sportive de talii diferite se pot afla în același timp în teren.

Mergând cu exemplele mai departe, dintr-o echipă de 16 jucătoare înscrise pe raportul de joc, FRH impune participarea a minim 3 sportive de talie. Este aceasta o condiție prea dură?!

Răspunsul este ușor de anticipat și acesta vine în contextul actual al valorilor mondiale unde media de înălțime în marile competiții a crescut, având ca exemplu ultima ediție a Campionatului European de handbal feminin Suedia – 2016, unde media generală este redată cu roșu în tabelul de mai jos (pot fi regăsite mediile de înălțime pe țări și pe posturile de joc).

Cum se poate observa, cerințele de talie ale FRH impuse echipelor proprii de junioare au valori mai mici decât toate valorile rezultate din acest campionat european, admițând și faptul că e vorba de valori pentru senioare, dar reprezintă tendința spre care se îndreaptă handbalul modern.

De ce talii înalte? Deoarece România trebuie să rămână în topul acestor valori, locul trei în clasamentul de mai sus nefiind întâmplător. Este rezultatul unor zeci de ani de selecție impusă și coordonată, este modul prin care rămâi conectat cu marile rezultate și, nu în ultimul rând, un proces de creștere a încrederii în forțele și valențele proprii. Jucătoarele înalte îți aduc forță, stabilitate, poți construi mult mai ușor sisteme defensive, neputând ignora cel mai recent Turneu Final 4 de la Budapesta, prin care s-a demonstrat că sistemul defensiv creat de echipele finaliste a făcut diferența pe teren. Media de înălțime a echipei câștigătoare, Gyor, în zona de  central a apărării, a fost de 186 cm!

Jucătoarele de talie medie și mică sunt la fel de importante. Ele își asigură locul impunându-se prin tehnicitate și rapiditate. Nora Mork, Anna  Vyakhireva, Silvia Navarro și Stine Bredal  Oftedal reprezintă astfel de exemple la nivel mondial, dar și campionatul intern le poate oferi pe Irina Gribko, Roxana Gatzel sau Aneta Pârvuț.

Concluzionând, FRH va continua să își impună cerințele de talie, va rămâne consecventă în respectarea acestora și va găsi, totodată, modalități de stimulare a acelor antrenori care își dedică timpul selecției și descoperirii de talente naționale viitoare.